by Ioana & Călin

Bun a fost filmul lui Hitchcock cu scenele lui epice: greu de uitat avionul care îl atacă în picaj pe Cary Grant… Dar nu despre film povestim aici, deși dacă ar fi știut despre loc ar fi filmat ceva și aici marele Hitch, ci despre un loc pe lângă care am tot trecut, iar acum am și poposit.

Am ieșit din Cluj pe drumul Zalăului bucurându-ne că e înnorat bine. Când vii de la 40 de grade și dai de 25, cu șanse de ploaie de 60 %, te cuprinde brusc o bucurie soră cu exaltarea! Am fi vrut să ajungem la grădina botanică din Jibou și să vedem, măcar de la distanță, castelul Wesselényi. Din păcate, clădirea ridicată în vremurile revoluției franceze și a victoriilor lui Napoleon nu poate fi vizitată, iar partea botanică, fostul parc englezesc al castelului, am rezolvat-o pentru că urma să vizităm pe drum tot o grădină, iar ideea de a vedea de dinafară niște ziduri nu ni s-a părut destul de atractivă. Păcat de castel, care a cunoscut din plin „bucuriile” naționalizării rămânând fără ancadramente și tâmplărie, evident și fără mobilă, sobe, tablouri și obiecte decorative, toate furate. Oricum, nu era mare nevoie de ele într-o clădire care avea să devină școală generală, liceu cu internat, casă a pionierilor, muzeu și stațiune experimentală…

            Ajunși în Gâlgău Almașului, prima impresie e că zmeii ăștia trebuie că-s tare gospodari din ce moment ce drumul spre, apoi prin grădina lor arată tare bine! Aleile șerpuiesc pietruit prin făgetul verde foios care străjuiește voios pietrele meteo-formate atât de interesant de ploile care curg, zăpezile care cad și vânturile care bat în zonă. Plus temperaturile care variază îngheț-dezgheț și procesele gravitaționale cu care, din fericire, nu putem și nici nu trebuie să ne luptăm, adaptarea e suficientă. Curățenia e exemplară pentru că există coșuri și atunci de ce ai arunca gunoiul pe jos dacă tot îl poți trimite direct la coș de trei puncte? Sau, cine știe, poate trec zmeii din când în când pe alei și dacă te prind că ai făcut mizerie of-of, măi-măi… Ne-a condus Hămușor Zmeușor, un cățel care, dacă și-ar face testul ADN, sigur ar afla că are un străbunic border collie care, într-o pauză de învârtit oile, s-a amestecat bucuros cu neamurile locului 😊.

Ghidul ne-a însoțit răbdător în timp ce ne-am minunat de ce poate face, până la urmă, viața! Călugării, Degețelul, Dorobanțul, Eva, Fata Cătanii, Horea, Cloșca și Crișan, Zmeul și Zmeoaica, fiecare cu legenda proprie. Apropo de Zmeu, până să se așeze la casa lui, se zice că a fost tare rău, la un moment dat furând soarele de pe cer, asta după ce a mai furat și fete din sat! Dar un voinic a luptat cu până l-a învins și convins să pună soarele la locul lui, sus pe cer. Iar prima fată salvată a aruncat o vrajă asupra tuturor zmeilor locului pe care i-a îngrădit pietrificat! Cea a Fetei impresionează prin simplitatea cu care o realitate simplă devine o legendă bună de scenariu de film: o fată frumoasă de pe aici s-a îndrăgostit de un soldat dar mama sa vitregă s-a opus iubirii lor și a blestemat-o  să se transforme în stană de piatră… Of… Ajunși la bifurcația spre Foișorul Zmeilor, ghidul ne-a lătrat „de aici sunteți pe cont propriu!” și a coborât, totuși, liniștit.

Fiindcă zmeii erau plecați, am urcat și în foișorul lor de unde se vede tare fain Țara Silvaniei. Ni i-am imaginat stând liniștiți la o cafea, încântați că locuiesc într-una dintre cele șapte minuni ale Transilvaniei, bucurându-se de aerul curat și proaspăt privind la Almașul care Gâlgăie liniștit între dealurile verzi și norii îngrășați a ploaie gata să se reverse asupra grădinii îngrijite… La coborâre l-am revăzut pe Hămușor Zmeușor, care ne-a întrebat dacă ne-a plăcut și ne-a îmbiat la o plăcintă a zmeilor, cu bogăție de brânză de burduf, cozi de ceapă și mărar. Trebuie să fi fost taaaare bună dar cum nici zmeoaica bucătăreasă, nici zmeul gospodar nu erau acasă, a trebui să ne mulțumim cu un aperitivo spritz și un fresh de afine, că tot e faimoasă zona pentru ele. Ne-a ocolit furtuna anunțată de buletinul meteo, doar niște stropi prea mărunți ca să ne sperie au picurat și ne-au susurat că e timpul să pornim spre Baia Mare.

Acest articol este protejat de  Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare. El poate fi preluat doar cu acordul Patrimark, cerut prin mail la asociatia.patrimark@gmail.com și cu precizarea sursei.