by Ioana si Călin

Cine are răbdarea și curiozitatea de a sui dealuri și trece păduri e răsplătit din plin descoperind burguri și conace care întregesc frumusețea locurilor din Ardeal sau Erdelyi sau Siebenbürgen sau Transylvania. Multe încă în picioare, prea puține-n renovare, dar toate încântătoare…

Tabla albastră suspendată peste drum zice înainte, Reghin, în 150 de metri stânga, Pinticu. O săgeată timidă, tot albastră, anunță peste niște metri că tot în stânga este și Posmuș. Pe fundal, turnul bisericii din Teaca, zidurile sale coșcovite și turla-i roasă de rugină, se încăpățânează să rămână în picioare „din secolul 14” cum se spune în publicitate, cumva în ciuda unei nepăsări combinate cu neputință. Aflasem că-n Posmuș s-a deschis publicului un conac nobiliar renovat ridicat la rang de castel și, dacă tot ne e aproape, lăsăm drumul european, facem stânga și cotim când într-o parte, când în cealaltă pe cel județean de a cărui bună stare ne minunăm. Și iar ne zicem că dacă țara asta ar avea drumuri bune, pentru ca vizitatorii să poată ajunge în locurile ei frumoase, dar și taxe mici, pentru ca oamenii de acolo să le poată oferi de văzut, de mâncat, de băut și de dormit, ne-am bucura și am prospera cu toții…

Din drum conacul se vede bine pentru că pădurea care l-a umbrit a lăsat locul platoului util doar odihnei cailor-putere. Deasupra intrării de sub turnul de poartă se află blazonul familiilor Teleki și Haller care au ridicat, la 1752, reședința barocă pe domeniul stăpânit până la urmă de cancelarul Transilvaniei, Mihály Teleki (1634-1690). Deși ar merita, nu trebuie să plătim bilet așa că urcăm la fostele camere de oaspeți, actualul salon de vânătoare al castelului. Lăsăm în urmă semnele taxidermice ale unei pasiuni prea aristocratice și coborâm către fostele magazii, astăzi spații expoziționale, ca să descoperim grâul și pâinea pe meleagurile bistrițene, apoi să ne lămurim dacă porțelanul și ceramica sunt moft sau lux? Aruncăm o privire combinației de mașini de cusut, pendule și contrabas și ieșim în curte. Vizavi, fostele grajduri frumos renovate ne amintesc de vremurile în care oamenii și caii au dus civilizația înainte.

Intrăm în clădirea principală mai puțin ceremonioși decât cei trei miniștri care au inaugurat-o în 2022 după cea mai recentă renovare; au mai fost trei, după incendiul din 1823, după revoluția din 1848-1849, cea anii ‘30 fiind o modernizare și extindere în termenii autorizațiilor de construcție de azi. Parchetul de stejar masiv și mobila din lemn-lemn ne întorc în interbelic. Se aude țăcănitul mașinii de scris Olympia și muzica în surdină de la radio, cafeaua așteaptă să fie servită, iar berea face spume în halba care ne urează „Glück, gesundheit, freude”, adică fericire, sănătate și bucurie. Ar merge și o țâră de noroc deși omul fericit, sănătos și bucuros musai este norocos 😊.

Mai multe despre satul vechi de 796 de ani sunt scrise în Monografia Posmușului, care e de arătat, nu și de cumpărat. Citim pe pereții unei camere istoria mai degrabă tristă a oamenilor și clădirii care, după naționalizare, s-a transformat întâi în întreprindere agricolă de stat, apoi în ruină.

Cel mai bătrân locuitor al ținutului, stejarul plantat la 1406, stă falnic după ce a trecut cu bine prin două incendii după ce a fost fulgerat. Zice legenda că perechile care se sărută în fața sa vor rămâne împreună secole la rând: puteam s-o nesocotim 😊? Apoi ne-am bucurat privind caii savurând liniștiți iarba grasă în drum spre adăpătoare, ca și de livada de aluni gata să dea rod.

Întorși în Teaca, am oprit la crama Valea Ascunsă, mai întâi ca să aprovizionăm cu vinurile locului – sauvignon blanc, fetească neagră, muscat ottonel și rosé de Teaca, după care să ne potolim foamea cu meniul zilei simplu și bun: supă cu găluște din cartofi și șnițel cu paste. L-am lăsat pe Waze să ne îndrume și bine am făcut pentru că ne-a purtat pe unde n-am mai ajuns, pe la Miercurea Nirajului. Și tare bine ne-a stat să călătorim cu drumul mergând încântați spre casă printre stejarii și mestecenii galben-arămii ca Vinarsul de Tekendorf.

Acest articol este protejat de  Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare. El poate fi preluat doar cu acordul Patrimark, cerut prin mail la asociatia.patrimark@gmail.com și cu precizarea sursei.