By Călin & Ioana Vegheș

Cât mai valorează istoria, chiar și în versiunea ei construită? 24 de camere, 5 băi, 2033 de metri pătrați, construiți între 1876-1879, pe un teren de 8,6 hectare. Promoțional, doar 800000 de euro față de 1,1 milioane inițial! Așa apare, în termeni imobiliari, palatul Mocioni-Teleki din satul Căpâlnaș, comuna Birchiș, județul Arad. Povestea sa merită readusă la viață.

Cel mult pe patru s-ar afla într-un clasament al celor mai apreciate văi de la noi, după cele ale Prahovei, Oltului sau Jiului. Pentru că nu trece printre culmi ce se duc spre 2000 de metri, nu taie defilee spectaculos de frumoase și nici nu are porțiuni aproape sălbatice, care te lasă fără suflare.

E destul de lungă, vreo o sută de kilometri, străjuită la ambele capete de cetăți – Șoimoș, la apus și Deva, la răsărit – care și-au încheiat misiunea defensivă cu explozii ale pulberăriilor și, în multe locuri, strânge aproape drumul, șinele și apa.

Cândva o rută vitală, călătorii trecând-o cu trenuri internaționale (și Orient Expresul a circulat pe aici până la sfârșitul anilor 1970) și mărfurile tranzitând-o cu tirurile (mai ales turcești, dar și bulgărești), Valea Mureșului a devenit după finalizarea autostrăzii A1 doar un drum național împănat cu locuri bune de descoperit.

La ieșirea din Săvârșin spre Deva se face un drum care ajunge să treacă Mureșul peste un pod – cam ruginit, dar care încă mai ține – și care duce spre Făget sau, pentru cei care s-au răzgândit între timp, înapoi la Lipova. Și în numai cinci kilometri apare Căpâlnașul.

Ioan Mocioni de Foen a cumpărat domeniul de la familia Zichy în 1853, iar fiica sa Ecaterina a patronat construcția clădirii, între 1876 și 1879, după planurile întocmite de acel Otto Wagner, pe-atunci (1867) doar un aufgehender stern, adică, vorba francezului, un rising star al arhitecturii.

Un sat despre care lumea a auzit datorita spitalului pentru probleme, rezonabile, cu capul. Foarte, dar foarte, puțini știu și de conacul-palat care seamănă frapant cu Micul Trianon și care încă mai adăpostește, cu chirie, așezământul sanitar care dă esența brandului local.

Cheful de a-l explora apare și devine irezistibil pentru oricine citește descrierea pe care i-a făcut-o, la 1934, Patrick Leigh Fermor, cel pe care BBC News l-a descris ca o combinație între Indiana Jones, James Bond și Graham Greene. Nu știa pe-atunci că va deveni Sir, iar trilogia sa, care povestește călătoria începută la Hoek, în Olanda, cu destinația Constantinopol, va fi unul dintre best-seller-urile all-time ale cărților de călătorie. În drumul său a ajuns și la kastély din Kápolnás într-o vreme în care era al contelui Jenő Teleki, entolomolog faimos și o autoritate în materie de fluturi de noapte, posesor al unei admirabile colecții de lepidoptere și al unei și mai impresionante biblioteci cu mii de volume.

Din poartă se zărește și acum, la fel ca atunci, terasa, refugiul preferat, de după-amiază și seară, al contelui, la care se ajungea pășind pe o alee tivită cu liliac și parfumată de teii în floare urcând scările-i monumentale. „Din spatele casei pornea abrupt o pădure deasă. În față, coborau ușor spre Maros pajiști unduitoare, dar pădurea povârnită se regăsea și pe malul nordic. E doar de la începutul secolului al XIX-lea, a spus contele referindu-se la casă, și poate părea puțin cam ostentativă. Parterul era din piatră necioplită, pilaștrii se înălțau până la cornișă, iar coloanele corintice canelate se întindeau pe toată lungimea fațadei împodobite cu sibile, nimfe și satiri”.

Vremurile triste pentru palat, contele Teleki și soția sa Tinca, Ecaterina Mocioni, au fost prevestite de accidentul tragic în care și-au pierdut fiica de numai trei ani. Contele a murit în 1947 și a fost înmormântat lângă ea, în parcul palatului, iar, un an mai târziu, întreg domeniul a fost naționalizat și familia n-a mai avut voie să vadă nici măcar mormintele.

Palatul a fost transformat în preventoriu TBC, statut incompatibil atât cu colecția de fluturi, cât și cu biblioteca, ambele pierdute pentru totdeauna. La un secol după încheierea construcției și, poate, ca o involuntară intenție de a repara porniri distructive, palatul a găzduit spitalul de psihiatrie. În 2007, a fost retrocedat moștenitorilor, spitalul a rămas pe loc până e gata noul sediu, iar palatul și parcul său de 8 hectare sunt de vânzare…

Acest articol este protejat de  Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare. El poate fi preluat doar cu acordul Patrimark, cerut prin mail la  asociatia.patrimark@gmail.com și cu precizarea sursei.