Visători și ziduri vechi

Lași zidurile medievale ale Făgărașului pe stânga și urmezi drumul care ar duce la Șoarș. „Ar” pentru că nu vezi nici măcar o amărâtă de tablă care să-ți zică dacă ăsta-i drumul. Da’ se mai uită cineva după indicatoare în zilele lui Waze și GPS? Se … pentru că dacă mergi să vezi cetăți de jumătate de mileniu sau mai mult, parcă se potrivește mai bine navigatul după hărți și semne decât după ecranul tactil și interactiv…

Și începe să urce, când drept, când cotit, dar tot mai spectaculos: ce s-ar mai potrivi pe-aici un raliu al bisericilor fortificate! Ce e mare și negru cu roz chiar în vârful dealului? Un câine ciobănesc cu limba până-n drum, deși după blană și gabarit, eventual noaptea, putea fi luat ușor drept urs. Sigur e cu una din turmele care pasc dealurile verzi și e atât de stăpân pe situație că-și permite să se tragă agale din calea mașinii: fie, putem înainta, treacă de la el. Ham!

După deal, ca-n viață, vine valea și cauți din priviri locul în care știi că trebuie să faci dreapta. Și apare săgeata albastră – Felmer, la dreapta. Drumul e neașteptat de bun: parcă era „imposibil de ajuns acolo”!? După încă vreo doi kilometri afli că imposibilul nu există, dar trebuie să ai o mașină bună și o mare voință să înaintezi în timp ce asfaltul devine un soi de postament, tot mai găurit și curând înlocuit de un pământ uscat de cea mai bună calitate.

 

Picture3

Felmer / Felmern” scrie la intrare iar numele, în acte de la 1206, zic unii că ar fi al preotului comunității de sași veniți aici încă la 1150.

Pe strada Principală, fostă Republicii, pe un dâmb din mijlocul satului a fost ridicată, în jur de 1250, biserica. Turcii n-au ajuns decât o dată (chiar și) aici, destul cât să-ngrozească satul și să-i dea cel mai solid motiv pentru a o înconjura cu ziduri, două secole mai târziu. Biserica se ține bine după atâtea sute de ani, adică arată impunător de la distanță și mai stă-n picioare. Crăpăturile din ziduri zic că nu multă vreme.

Picture2

Radu și Alina s-au mutat din capitala europeană în centrul țării. Cu cățel și purcel – mă rog, motani și cățel, purcelul fiind la stadiul de ideal; cu bagaje, dar fără arme, că doar NATO e peste deal, la Cincu! N-au mobil, doar fibră optică și toate motivele să se zbată pentru a repara și repune biserica fortificată pe harta turistică. Ar vrea ca-n locul turcilor să dea năvală, dacă nu turiștii culturali, măcar curioșii să vadă ce vechituri de secole mai pot găsi prin satele Transilvaniei.

Nu le e ușor să fie istorici, meșteri restauratori, arheologi, manageri de proiect, ghizi turistici și, nu în ultimul rând, părinți, dar le place și au încredere în binele pe care îl fac. Iar problemele cele mai mari par să le aibă tocmai cu oamenii din sat cărora, parcă pentru a face în ciudă șabloanelor despre „dezvoltarea durabilă a comunităților locale”, nu le pasă prea tare de biserica fortificată. Dacă localnicii sunt neinteresați de Turnul Slăninii și scara organistului, singura fereastră cu trepte ce poate fi văzută la o biserică fortificată a sașilor transilvăneni, poate că numărul din ce în ce mai mare al vizitatorilor va presa primăria să facă drumul, va aduce banii pentru restaurare și va face din Felmer destinația de turism cultural care merită să fie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s