by Călin&Ioana Vegheș
Remarcabile urme lăsat-au turcii pe la noi, care prin bucătărie – gustoasele sarmale, care prin Oltenia – trainicele cule! Astăzi, turnurile fortificate ridicate de boierii din Mica Valahie nu mai apără de invadatorii străini, ci caută protecție în fața nepăsării locale. Iar excepțiile de la această regulă sunt tare rare…
Parcă se mai liniștiseră lucrurile și părea că au venit vremuri mai blânde. Negoțul și meșteșugurile au umflat pungile unora sau, după caz, le-au golit pe ale altora, dar țara a început să arate oleacă mai bine. Dar pentru că nu puteai ști niciodată când dau turcii, boierul Nan, mare paharnic la curtea domnească, se hotărî în al cincilea an al domniei lui Neagoe Basarab să ridice lângă râul Luncavățului, la o parte de drumul mare, o culă ale cărei ziduri groase și pietroase să-i apere familia și avutul. Tudor, fiul său, avea să sporească maldărul de bogății al familiei și să-i creeze brandul luptând sub flamura lui Mihai Vodă Viteazul și fiind răsplătit pentru curajul său cu rangul de căpitan. Câțiva ani mai târziu avea să cadă prizonier la tătari și, poate, așa ar fi și sfârșit dacă pe chipeșul și mândrul oltean nu l-ar fi îndrăgit însăși fiica marelui han Gazi Ghirai, care i-a înlesnit eliberarea, apoi l-a și luat de soț și a plecat cu el pentru a trăi împreună până la adânci bătrâneți în cula de la Măldărești.
Cula Greceanu
Trecând din legendă în istorie, cula Greceanu pare să fie rezultatul dorinței pentru mai mult confort îmbinate cu teama de incursiunile haiducilor, concretizat în consolidarea, modernizarea și extinderea, cum ar suna o autorizație de construcție emisă de autoritățile zilelor noastre, făcute pe la 1780-1790 de „jupân Gheorghe Măldărescu și jupânița ego Eva” în completarea micilor îmbunătățiri aduse un veac mai devreme de marele paharnic Atanasie, fiul legendarului Tudor Maldăr. Pitarul Măldărescu avea să ridice lângă aceasta și biserica cu hramurile Sf. Nicolae, Sf. Gheorghe și Sf. Voievozi. Măldăreștii aveau s-o păstreze doar pentru câteva decenii, cula ajungând în familia Greceanu după căsătoria Mariei Măldărescu cu Costache Greceanu. În starea de bună de astăzi se află și după restaurarea din 1934, făcută de ultimii săi proprietari, Nicolae și soția sa, pictorița Olga Greceanu, apoi din 1966-1967, de Direcția Monumentelor Istorice, când a devenit muzeu.
La fel ca și omoloagele sale din Balcani, și cula din Măldărești e ridicată tot pe trei niveluri. La demisol se găsește pivnița cu acces separat (și exclusiv!) din exterior, bună de ținut lucruri, dar și ca refugiu la nevoie, aerisită și înfrumusețată de ferestre cu trafor din piatră în stil brâncovenesc. La parterul înalt se ajunge doar dacă nu deschide nimeni focul prin gurile de tragere de deasupra intrării, în schimb, deschide gazda ușa din stejar care lasă liberă calea spre scara interioară. Din pridvorul de la capătul acesteia vizitatorul intră într-o cămăruță ale cărei uși și ferestre sunt închise cu drugi de lemn și apoi alege: înainte, spre încăperile de la parter sau în sus, spre ascunzătoarea secretă, accesibilă pe scara mobilă care duce la chepengul din tavan. Înainte e mai interesant, poate pentru interioarele care descriu viața de boiernaș oltean de pe la 1800, sigur pentru camera boltită pe ai cărei pereți i-a pictat Olga Greceanu (1936) pe Măldărești după tabloul votiv din biserica din curte.
Generoasa loggie de la ultimul etaj răsplătește musafirii cu priveliști blânde către ceea ce a fost cândva curtea boierească pe care, într-un deplin consens, o împart un cal, o vacă ș-un motan. Dar și cu momente de reverie inspirate de leul înaripat al Veneției de pe talgerul atârnat de perete, sunetul dogit sau poate zgâriat al plăcilor învârtite pe platanul patefonului, lumina difuz-gălbuie a lumânărilor aprinse în sfeșnicele de bronz, confortul de esență moale al colțuroaselor jilțuri domnești sau discreția paravanului din lemn cu intarsii din budoarul jupânesei. Parte a Complexului Muzeal Măldărești, alături de Casa Memorială I. G. Duca și Cula Măldărescu, înscrisă în patrimoniul cultural național, „ideală atât ca reşedinţă sau casă de vacanţă, cât şi pentru a fi valorificată în scop turistic” după cum spune casa de licitații care se ocupă de ea, construcția este acum de vânzare și oricine poate îndrăzni să devină „un capitol din istorie, ca proprietar al Culei Greceanu”.
Acest articol este protejat de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare. El poate fi preluat doar cu acordul Patrimark, cerut prin mail la asociatia.patrimark@gmail.com și cu precizarea sursei.
patrimark.org 